un an (2) - the creepy side of it

cand ma puneam in pat sau cand, pur si simplu, ma saturam de vorbit cu familia de la care mergeam sa imi cumpar un catel sau pe al carui copil il meditam la romana, incercand sa-l conving ca a invata mecanicist distruge foarte multe rotite in virtutea carora functionam ca animale inteligente (da, stiu, where the hell did that come from?), chestii politicoase si fastidioase pe care le faceam, de obicei, in timpul pranzului sau cat spalam vasele, imi placea sa-mi inchipui toate felurile in care as putea muri. moarte naturala, din aceea cu martori si recuzita. cu "iata, a venit"-uri si "cine sunt ei?"-uri si "ne mai vedem"-uri. uneori eram, in sensul clasic & linistitor, "batrana, dar senina si impacata cu o viata in care i-am intalnit pe toti cati merita sa-i intalnesc", de obicei astea-mi erau ultimele cuvinte urmate de ceea ce naratorul (secolul 19, instruit la sorbona, iuliahasedu like) ar numi intoarse capul, teatral, catre geam, ca sa priveasca pentru ultima data Lumina, apoi ma-ntristam la gandul ca un om care moare asa va fi fost vreo femeie de casa, genul care se marita din dragoste si isi creste copiii cu afectiune si devotament, pune pe iarna compot de gutui si in sambetele de toamna face prajitura cu mere, iar in cele de vara clatite, coase gherghef, ca intr-o propozitie din abecedar, merge la ghereta, ca in alta propozitie din abecedar si croseteaza fulare si caciuli dintr-o aceeasi lana albastruie, pentru toata familia, ca intr-o revista cheap pentru femei maritate, putin overweight. va avea, deci, sute de epitafuri patetice si o lista lunga de iertaciuni pana la a4a generatie de stranepoti embrionari. anulam, asadar, viata tihnita pentru una de excese, o moarte dureroasa si last words pe baza de morfina, cu excentricitati demne de vreun dandy apus, numai ca ce dandy apus poate fi una cu semnalmentele de femeie neingrijita care-si viata vreunei cauze demne de consemnat la rubrica noutati de pe mapamond si care descopera ca e bolnava de cancer, ca apoi sa incerce exclusiv tratamente homeopatice si s-o dea in bara intentionat cu toate asigurarile de viata pe care le-ar putea incheia in bazele oneste ale tratamentului medicamentos. stiu pe cineva care ar putea gandi si in termenii astia. eu insa acceptam, tot mai des, numai acele scenarii in care moartea e prilejul revederii unor personaje esentiale.