sa ne mobilizam…

ma enerveaza incercarea mea de proza neterminata, zilele astea letargice, articolele pe care le mai am de scris, ca am devenit, fara voia mea, bruneta, iar chipul meu e mai tragic decat oricand, si ca am narcisismul sa observ "cat de tragic e chipul asta", ca nu mai am rabdare la cursuri si as chiuli non-stop, ca fericirea nu e niciodata around the corner, pt ca around the corner sunt mai mereu chioscuri care-ti vand produse nocive organismului, ca uneori trupul chiar  vrea sa stie mai mult, iar creierul stagneaza, ca-mi construiesc contexte subrede din cele mai proaste materiale disponibile, si ca-n cazematele de mici placeri zidurile se surpa si ploaia intra-n casa. ma enerveaza ca plec, ma enerveaza ca raman,  ma enerveaza ca am crescut mare si ca am responsabilitati pe care nu mi le doresc, ma enerveaza ca am petrecut atata timp vrand sa fac din mine ceva care acum se-ntoarce impotriva-mi. ma enerveaza seara trecuta cand am plans ascultand the nightingale, iar bunica-mea a intrat si a vazut ca plang si probabil ca a pus totul pe o cauza imediata, de fapt plangeam pt ca eu pot doar sa cred ca there is a love ment for me, si ca n-am certitudini induse de privighetori, iar sa vrei asta e pe cat de patetic, pe-atat de tentant…si plangeam pentru ca de fapt n-am crescut, n-am evoluat, n-am invatat nimic din ceea ce oamenii care-au facut deja suficiente greseli ca sa le fi deprins gustul numesc, ipocriti,  experientele anterioare.