Ma mut in Covasna!!!

Nu este o gluma, de aproape un an imi tot caut un teren frumos in jurul Brasovului pentru o cabana de weekend. Planul meu e simplu, in curand imi voi achizitiona terenul, cu sau fara o casa construita pe el. Imi voi construii sau renova o casuta mica (Cabana din lemn) si imi voi face buletinul acolo. Astfel in acel judet va exista un roman in plus. "Uitati-va pe camp, motilor, sunteti multi ca cucuruzii brazilor, suntem multi si tari, caci cu noi este Dumnezeu!No, hai s-om me'!"-Avram Iancu "Nu cu argumente filosofice si umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui Horia."–Avram Iancu Rate this: Like this: Like Be the first to like this post. este o gluma, de aproape un an imi tot caut un teren frumos in jurul Brasovului pentru o cabana de weekend. Planul meu e simplu, in curand imi voi achizitiona terenul, cu sau fara o casa construita pe el. Imi voi construii sau renova o casuta mica (Cabana din lemn) si imi voi face buletinul acolo. Astfel in acel judet va exista un roman in plus. "Uitati-va pe camp, motilor, sunteti multi ca cucuruzii brazilor, suntem multi si tari, caci cu noi este Dumnezeu!No, hai s-om me'!"-Avram Iancu "Nu cu argumente filosofice si umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui Horia."–Avram Iancu Rate this: Like this: Like Be the first to like this post.

Crin Antonescu – Un caz de ratacire (de Angela Furtuna)

Pe 17 noiembrie 2009, in preajma ultimelor alegeri prezidentiale din Romania, descriam portretele robot ale celor trei candidati care alergau pentru Cotroceni: Crin Antonescu, Traian Basescu si Mircea Geoana. http://angela2008furtuna.wordpress.com/2009/11/17/ultima-strigare-traian-basescu-mircea-geoana-si-crin-antonescu-%E2%80%93-trei-oferte-de-presedinte-pentru-romania/ In analizele privind oferta de candidati, il defineam pe Crin Antonescu la momentul noiembrie 2009 astfel: "1. Crin Antonescu „M-am saturat! Sa ma lase si pe mine! Nu mai suport! Nu mai vreau!" Acesta este mesajul electoral al lui Antonescu; el nu se afirma pe sine ca viitor presedinte, ci se da cu capul de Basescu, facand-o cu emisii de furie si crize, ca un copil rasfatat. De fapt, el isi vinde socant o imagine ca fiind opusa imaginii lui Basescu, lasand sa se inteleaga ca in timp ce actualul presedinte ar fi omul rau, el, Antonescu, e omul bun. Acest maniheism nu da bine, pentru ca e extremist, radical (de altfel, Antonescu s-a si descris pe sine, textual, ca fiind un radical, chiar intr-unul din clipurile de campanie, de parca asta ar fi o virtute in UE si in NATO, cand nu este decat o calitate de tip Romania Mare). Discursul lui Antonescu prinde foarte bine la snobi, caci numai snobii au convingerea ca ceva nou si cat mai altfel, orice, ar fi de dorit fata de ceva mai vechi, fie si bun. Dominantele acestui discurs se traseaza prin cateva constante: e de tipul isteric, intolerant, impertinent, inconstient, indolent. E o retorica de copil rasfatat si idealist, rupt de realitate. Obsedat ca un adolescent imatur de o noua jucarie teleghidata, fie ea si o tara. Emitentul acestui discurs e stapanit de un sindrom ce mimeaza parca o tulburare de comportament: el uita ca starea de adolescent perpetuu a geniilor nu are nimic de a face cu starea de imaturitate perpetua a ratatilor. Transmite imaginea unui aventurier, or, o tara derutata, scuturata de crize si pandemii plus o mare instabilitate sistemica, nu de astfel de oameni se va agata, care pot agrava nesiguranta, ci de cei cu alura de parinti chibzuiti, care mai agita cateodata si nuiaua. Romanii sunt atrasi, pe timp de hula, de tipul de lider mai autoritar, deoarece sunt constienti ca unele trasaturi nationale ii predispun la esecuri colective datorate injonctiunilor dintre ei, sinucigase. Antonescu nu intra in mitul mana de fier cu manusa de catifea, care place romanilor, ci, dimpotriva, in acela de terchea berchea, ot si bun de gura. Rolurile lui Alain Delon de la sfarsitul carierei au fost memorabile, iar prestatia lui Antonescu ar putea fi mai buna, dupa aceeasi logica, peste cativa ani. O observatie: discursul lui Antonescu sufera si din cauza ca el este un presedinte de partid de carton, duplicitar in doctrina, gonflat de ambitiile si petrodolarii unei oligarhii si neavand reprezentativitate convingatoare – ii lipsesc faptele importante si programul coerent. Insasi cariera personala il prezinta ca pe un actor grabit: desi profesor, nu are nici macar practica de dascal la catedra, care l-ar fi familiarizat cu efortul de a corija copiii teribili si de a face oameni din ei, astfel ca a ramas el insusi un copil non-conformist ce se refugiaza din calea responsabilitatilor intr-un muzeu, unde singura lupta cotidiana, in opinia publicului, e stergerea prafului de pe vitrine. Antonescu mizeaza in mod perdant pe un look asa-zis liberal de tipul casting de moda. Este narcisic si lipsit de empatie – un coleric amestecat cu flegmatic care a generat un fenotip de cinic politic pagubos." …………………………………………………………………………………………………………………………………….. Cum a evoluat Crin Antonescu in intervalul 2009-2011? Prost, pentru ca nu are stofa. Nici masura de craniu la palaria liberala. Monomaniacal. Ciocu-mare fara acoperire, il descriu multi din libericienii sai… Copilul-teribil al acelei triplete ce candida pentru prezidentialele din 2009, Crin Antonescu, (in realitate un caz tipic de ratare cocotata in varful piramidei politice romanesti fara a avea alt merit decat lipsa de merite), nu numai ca nu a invatat nimic din experienta esecului 2009 pentru a se dezvolta pentru bataliile politice ulterioare, dar a luat-o binisor in directia inversa, involuand: din alianta temporara cu adversarul doctrinar (Geoana) a facut un cal troian (USLas) prin care a busit in ultimii doi ani toata doctrina propriului partid; discursul sau, initial politicianist-isteric, a devenit populist-psihotic si e axat numai pe imprecatie si defaimare si niciodata pe elementele constructive ale unui program de tara propriu si credibil; singurul program "politic" al lui Antonescu este definit de obsesia antibasesciana parcursa in itemi holliwoodieni, nu in termeni de rigoare politica; declaratiile sale politice sunt construite, de altfel, numai pe resentimente frivole, de fite, si nu pe afirmatii mature, de aceea nici nu se ridica macar cu un angstrom peste jalnicele emisii de tatisme si mahalagisme oferite de antene si de alte televiziuni specializate in razboi psihotronic (decontate de amicii lui Gorby si de patrihotii oligarhi ruso-romani). Sincer, regret capcana in care au cazut liberalii romani, pricopsiti cu un lider fara viitor, care nu e in stare sa fie mai mult decat un gigolo pentru amantele politic-oligarhice ale lui Medvedeev sau Putin. El nu a avut forta autentica de a se ridica la inaltimea exigentelor momentului istoric actual, pentru ca in afara de gura-mare si hau-hau (insusiri bune pentru politruci sau dinupaturici) este un om gol, nu e un profesionist sau un manager, nu a produs niciodata nimic decat iluzii si curenti de suprafata, buni pentru creduli si fripturisti. Este adevarat ca toate partidele romanesti colcaie de fosta nomenclatura comunista (cu care Crin Antonescu s-a infratit prin parteneriate temeinice), si ca ceea ce noi am crezut a fi perioada de trecere catre democratie nu a fost, in realitate, decat o perestroika tardiva, implinita de Iliescu si de tentaculele create de el in toate bazinele politicii romanesti: aceasta perestroika romanesca a avut misiunea de a transfera si puterea economica in mainile celor care pana in 89 o aveau doar pe cea politica (misiune incheiata de Ilici via KGB cu succes, dupa eternul model de la rasarit). Dar pe tot acest fundal neocomunist – care ne primejduieste major evolutia ca tara extrem de vulnerabila, integrata in NATO si UE mai mult din ratiuni geopolitice -, impostura lui Crin Antonescu adauga acum si o tusa de insanitate: in toiul unui proces instabil de redresare si de salvare a Romaniei, bufonul antibasescian, nu e capabil sa bata macar un cui pe care ar putea fi eventual rastignit dusmanul sau. Striga mereu, in schimb, Hotul! Hotul!, pentru a sabota adevarul si a abate privirea lumii catre o halucinatie media, iar lumea sa nu vada cum, de fapt, partidul sau USLas si deciziile aberant-populiste ale aceluia din anii 2008-2009 au lasat electoratul si fara salarii, si fara pensii, si fara economiile banesti, si fara sperante pe termen mediu. Recentele atacuri ale lui Crin Antonescu fata de Mircea Cartarescu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu si Vladimir Tismaneanu (dupa cum aflu din blogul celui din urma http://tismaneanu.wordpress.com/2011/04/24/capcana-monomaniei-crin-antonescu-intre-fatuitate-si-vacuitate/ ) denota ca arsenalul liberalului comunist mai contine o arma folosita dintotdeauna de bolsevici: intelectualofobia. Intre logica lui Crin Antonescu (omul care a ajuns piesa de muzeu dupa ce a parasit muzeologia de dragul celei mai vechi profesii din lume) si nebunia vera nu mai exista nicio diferenta. Pentru ca nu logica, ci ratiunea, va alege intotdeauna omul politic bun de cel eminamente prost. Angela Furtuna 25 aprilie 2011 Sursa aici.