Urme de pasi. Cu samburi

Sunt locuri prin care nu trecem, nu mai trecem sau nu atat de des, si pentru ca ne readuc prea mult aminte de noi. Despre cum eram noi, cu ani in urma, in preajma lor, in mijlocul lor. Si cum nu mai suntem azi. Iar noi vrem sa uitam. Nu stiu exact ce vrem sa uitam: azi-ul ori ieri-ul. Pentru ca, de multe ori, acest azi ne doare, de fapt, mai mult decat acel ieri. Si pentru ca nu. Astfel de locuri s-au ‘cerut’ ferm a fi vizitate azi. Un dor aproape nebunesc mi-a purtat pasii sufletului pe (mai) vechile lor carari. Doua urme insamburate: aici (in Tabakera lui Isis) si aici (in Inexprimabil).