3 intr-una. Chestii intr-o postare, adica.
Standing ovation. Asa spun vorbitorii limbii marelui Will (asta fiindca era englez, altfel ar fi fost recunoscut peste timp ca „marele Bill”. Misto ar fi sunat … Bill Sex’pir… ) atunci cand explica atitudinea unui auditoriu care cracanat de emotie, din preaplinul sufletelor lor, adopta pozitia bipeda si bat minute-n sir din palme. Unii dintre noi, cei care-si permit exercitiul unor amintiri ce bat sfertul de veac, ar denumi o astfel de manifestare ca fiind „cam ca la un congres PCR, cand cuvanta Tovarasu’ ”. Iata un astfel de moment in care rolul aplaudacilor este magistral interpretat de congresmeni americani : Cei obisnuiti sa traga cu urechea, au putut deslusi pe fundal si mesajul care i-a determinat pe alesii poporului american sa se manifeste in acest mod : se multumea eficientei politii care, pentru a asigura securitatea pretiosilor politicieni pentru a le apara cururile auguste, nu a ezitat sa omoare o tanara mama neinarmata. Masina femeii, in care se afla si bebelusul acesteia (bebelus ce a scapat ca prin minune de tirul armelor curajosilor politisti), a fost practic ciuruita dupa ce aceasta a comis o eroare in trafic, trecand de o bariera a fortelor de ordine care, in mod normal, obisnuit, nu era pozitionata in acel loc, fiind pare-se montata mai catre exteriorul perimetrului pazit de obicei, pentru un exercitiu al acelorasi forte care apara integritatea corporala a congresmenilor. Ulterior, aparatul de dezinformare a politicienilor americani a incercat s-o scoata pe femeie drept nebuna, suferinda de depresie post-partum, pentru a justifica crima absurda a zelosilor militieni. Si asta in ciuda opiniilor exprimate de toti cei ce o cunosteau pe tanara mama. Mai multe, aici. Mai, ca acraniatii aia au impuscat un om nevinovat, mai treaca-mearga, poti incerca sa masluiesti si sa bagi faptele cu maturica sub presul de la intrarea in „leaganul” democratiei contemporane, dar sa ii si aplauzi minute- n sir ridicat in doua picioare, cam e semn de retard sau cretinism. De ce asta ? Simplu. Pentru ca „Yes, we can !” In India este in mare voga albirea cu orice pret a pielii. Fenomenul a capatat o asa amploare incat a declansat miscari contrare cum este cea a unei cunoscute (la ei, ca eu n-am auzit de ea) actrite, Nandita Das, initiatoarea campaniei Dark is Beautiful ce include si indemnul la semnarea unei petitii in acest sens. Piata este invadata de creme si lotiuni pentru albirea pielii, indienii cheltuind anual aproximativ 400 de milioane de dolari in ravna lor de a se „demaroniza”. 
Pentru o evaluare corecta a acestei sume, trebuie spus ca ea depaseste suma pe care indienii o cheltuiesc pe produsele firmei Coca-Cola. Un lucru este mai mult decat evident : lumea asta-i sucita rau, frate !!! In timp ce aia nu mai stiu ce sa mai faca pentru un ten spre albul laptelui, in alte parti ale lumii altii se prajesc cu orele pe plaje, doar-doar or prinde ei toate razele din soare sau se baga, de buna voie si nesiliti de nimeni in cutiile alea de bronzare artificiala. De la americani, trecand prin India spre vest, ajungem la englezi, schimband totodata si registrul. „I don’t need a pub – I’ve got a brewery in my belly”, declara pentru Daily Mail, Matthew Hogg, un tanar de 34 ani. Despre ce este insa vorba ? Simplu : sistemul digestiv al englezului secreta in exces anumite substante ce transforma alimentele ingerate, in alcool. In special alimentele bogate in zaharuri sau amidon sunt de natura de a-l transfera urgent printre adeptii consacrati ai lui Bachus, omul fiind practic beat lemn, dupa o portie generoasa de orez. „Boala” fiindu-i descoperita inca din copilarie, mama lui Matthew este posibil sa fi fost singura femeie care a fost auzita spunandu-i copilului ei : „Nu manca, mama, tot din farfurie. Ca te faci crita si rad copiii de tine la scoala.” Radem, glumim, poate fi indicat la o adica sa fii euforic parte a existentei tale, ba mai mult, cu umor tanarul declara : „why pa y someone else when I can make my own special brew”, dar vine si reversul medaliei : dupa o betie declansata de consumul unei salate de rosii asezonata cu trei felii de paine si un puiut de somn, apare inevitabil mahmureala. Si asta nu-i deloc de bine. Cunoscatorii stiu de ce. Insusi nefericitul declara : „dupa o portie de orez, sunt la fel de mahmur ca atunci cand as fi baut trei sticle de vin cu o seara inainte”. Cert e ca, pentru a se mentine in limitele unei alcoolemii „acceptabile”, Matthew este nevoit sa adopte o dieta bazata exclusiv pe carne, peste si o serie de legume mai putin predispuse la fermentatie. Si iata cum „suntem ceea ce mancam” nu are intotdeauna un acelasi inteles asa cum e valabil pentru majoritatea oamenilor, inclusiv pentru clasa noastra politica, mare consumatoare de rahat cu polonicul. P.S. Simt nevoia sa ma laud. Acestea nu sunt e-mail-uri. Le-am facut io, cu manuta mea.
Pentru o evaluare corecta a acestei sume, trebuie spus ca ea depaseste suma pe care indienii o cheltuiesc pe produsele firmei Coca-Cola. Un lucru este mai mult decat evident : lumea asta-i sucita rau, frate !!! In timp ce aia nu mai stiu ce sa mai faca pentru un ten spre albul laptelui, in alte parti ale lumii altii se prajesc cu orele pe plaje, doar-doar or prinde ei toate razele din soare sau se baga, de buna voie si nesiliti de nimeni in cutiile alea de bronzare artificiala. De la americani, trecand prin India spre vest, ajungem la englezi, schimband totodata si registrul. „I don’t need a pub – I’ve got a brewery in my belly”, declara pentru Daily Mail, Matthew Hogg, un tanar de 34 ani. Despre ce este insa vorba ? Simplu : sistemul digestiv al englezului secreta in exces anumite substante ce transforma alimentele ingerate, in alcool. In special alimentele bogate in zaharuri sau amidon sunt de natura de a-l transfera urgent printre adeptii consacrati ai lui Bachus, omul fiind practic beat lemn, dupa o portie generoasa de orez. „Boala” fiindu-i descoperita inca din copilarie, mama lui Matthew este posibil sa fi fost singura femeie care a fost auzita spunandu-i copilului ei : „Nu manca, mama, tot din farfurie. Ca te faci crita si rad copiii de tine la scoala.” Radem, glumim, poate fi indicat la o adica sa fii euforic parte a existentei tale, ba mai mult, cu umor tanarul declara : „why pa y someone else when I can make my own special brew”, dar vine si reversul medaliei : dupa o betie declansata de consumul unei salate de rosii asezonata cu trei felii de paine si un puiut de somn, apare inevitabil mahmureala. Si asta nu-i deloc de bine. Cunoscatorii stiu de ce. Insusi nefericitul declara : „dupa o portie de orez, sunt la fel de mahmur ca atunci cand as fi baut trei sticle de vin cu o seara inainte”. Cert e ca, pentru a se mentine in limitele unei alcoolemii „acceptabile”, Matthew este nevoit sa adopte o dieta bazata exclusiv pe carne, peste si o serie de legume mai putin predispuse la fermentatie. Si iata cum „suntem ceea ce mancam” nu are intotdeauna un acelasi inteles asa cum e valabil pentru majoritatea oamenilor, inclusiv pentru clasa noastra politica, mare consumatoare de rahat cu polonicul. P.S. Simt nevoia sa ma laud. Acestea nu sunt e-mail-uri. Le-am facut io, cu manuta mea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu